Cumpărarea alimentelor și agricultura

"Aceste grădini colective cultivă legume și fructe, dar mai ales produc socializare între locuitorii cartierului", spune Rob Hopkins în timpul unei vizite la una dintre cele șase grădini din cadrul proiectului Citizen Feeds the City, un proiect conceptualizat de MEAD - Centrul de Educație pentru Alimentație Durabilă și înființat de locuitorii din Mouans-Sartoux (FR).

Ceea ce faimosul creator al mișcării Transition Towns numește în mod frumos "agricultura peticită" oferă potențialul de a hrăni câteva familii din cartier, dar, așa cum a arătat în mod clar rețeaua URBACT "Alimentație durabilă în comunitățile urbane", reprezintă un vector simbolic important pentru întâlnirile locale și pentru transformarea practicilor alimentare ale locuitorilor.

À TABLE ! ÎN TRANZIȚIE

Ca un ecou, la deschiderea evenimentului "A Table ! Mouans-Sartoux Food Forum", viceprimarul orașului cu atribuții în ceea ce privește tineretul, educația și alimentația, Gilles Pérole, a împărtășit participanților primele rezultate ale unei evaluări a impactului carbonului care a fost realizată la nivel local. În perioada 2016-2022, acest studiu a fost realizat în cadrul tezei de doctorat a Andreei Lulovicovà de la Universitatea din Coasta de Azur și cu finanțare de la ADEME. Conform evaluării, în timp ce alimentele reprezintă o medie anuală de 2 tone de carbon pe persoană în Franța, în orașul Mouans-Sartoux acestea reprezintă doar aproximativ 1,17 tone. Dieta medie a localnicilor are un impact de 43% din emisiile de carbon, în comparație cu media națională. În plus, numărul locuitorilor care mănâncă mai puțină carne a crescut la 85% în mai puțin de 10 ani.

Având în vedere că sectorul alimentar reprezintă aproximativ 1/3 din emisiile de gaze cu efect de seră din stilul nostru de viață european, realizările politicii alimentare din Mouans-Sartoux devin și mai impresionante. Aceste rezultate sunt, de asemenea, o dovadă că, atunci când vine vorba de schimbări, "abordarea cu morcovul și bățul" nu este întotdeauna cea mai bună soluție - să luăm exemplul Olandei, unde reclamele la carne sunt interzise. "Abordarea Mouans-Sartoux" dă roade, deoarece, în schimb, construiește pe termen lung conștientizarea și educația pentru o tranziție durabilă.

"Activismul public permanent" al orașului își dovedește eficiența prin grădinile urbane Citizen feeds the city, dar mai ales prin cantina 100% organică și aproape exclusiv locală, unde mănâncă zilnic 1 000 de copii de școală primară - jumătate dintre mese fiind strict vegetariene. De asemenea, influența "zero risipa alimentară" asupra familiilor, ferma municipală situată la 700 de metri de centrul orașului care alimentează bucătăriile școlilor, cei trei agenți agricoli municipali care recoltează 25 de tone de legume pe an și sprijinul acordat de municipalitate pentru instalarea de tineri producători ecologici pe terenuri comunale sunt printre alte măsuri de succes.

În sfârșit, municipalitatea a reușit să creeze și MEAD - Centrul de educație alimentară durabilă: adevăratul serviciu de alimentație publică al orașului. Centrul este angajat politic în favoarea comerțului echitabil și sprijină Positive Food Families Challenge. După cum a rezumat Valery Bousiges, părinte al unui elev de școală primară, pe care l-am întâlnit la începutul primei rețele URBACT BioCanteens în 2018: "Întrebarea nu este când se întâmplă ceva despre alimente în Mouans-Sartoux, ci ce se întâmplă astăzi. Suntem întrebați în fiecare zi!".

Evenimentul " A Table ! Mouans-Sartoux Food Forum" a reunit peste 150 de părți interesate din 10 țări - inclusiv 50 de autorități locale, peste 20 de ONG-uri și structuri oficiale implicate în tranziția alimentară - cu ocazia închiderii Rețelei URBACT BioCanteens#2, în perioada 26-28 septembrie 2022. Titlul evenimentului a fost perfect: cum putem readuce problemele de tranziție legate de alimentație pe masă și în atenția cetățenilor?

Potrivit lui François Collard-Dutilleul, de la Centrul Lascaux pentru tranziții, suveranitatea alimentară - care a fost tema centrală a Forumului - înseamnă să ne revendicăm capacitatea de a alege ce punem în farfurie. Acest lucru depășește cu mult ideea prea simplificată de autonomie alimentară, care este atât de des avansată după pandemia și războiul din Ucraina.

După cum ne reamintesc Andrea Lulovicovà, care lucrează acum cu Greniers d'Abondance, și Chantal Clément, de la IPES FOOD, tranziția alimentară se bazează pe trei piloni critici: tranziția agricolă, relocalizarea alimentelor și transformarea practicilor alimentare. Nu este suficient să producem alimente ecologice și locale dacă nu schimbăm modul în care mâncăm. Exemplul orașului Mouans-Sartoux și al tuturor celorlalte orașe aflate în tranziție alimentară bifează toate cele trei aspecte.

Bio-sceptici

În cartea sa "L'Homnivore", Claude Fischler explică faptul că, prin mecanismul de "întruchipare alimentară", devenim ceea ce mâncăm. Acest lucru se aplică atât din punct de vedere fizic, cât și simbolic, de unde o rezistență sporită la orice schimbare de dietă. Cu excepția cazului în care viața noastră depinde de aceasta, așa cum a fost odată pentru primii oameni, schimbările alimentare pot amenința cu totul identitatea cuiva.

Am observat o astfel de rezistență în privința alimentelor organice în toate orașele partenere din rețelele BioCantine #1 și #2: "alimentele organice nu sunt de încredere, nu sunt utile, nu sunt sănătoase, nu sunt sustenabile, nu sunt...". A recunoaște că este dovedit științific că produsele organice sunt mai bune pentru sănătate și pentru planetă, înseamnă să conștientizăm faptul că alimentele cultivate în mod convențional pe care cei mai mulți dintre noi le consumăm în fiecare zi sunt otrăvitoare - nu doar pentru noi, ci și pentru lume.

Pentru a explora psihologia ascunsă din spatele alimentelor ecologice, echipa BioCanteens a dezvoltat jocul de cărți "Bio Sceptic", care reunește clișeele de scepticism auzite de la fermieri, comercianți, consumatori, servicii municipale și alții. Jocul pune la dispoziție cunoștințele și argumentele actorilor de pe teren, ale experților în toxicologie și certificare pentru a reduce orice concepție greșită față de certificarea ecologică.

Certificarea ecologică este esențială pentru tranziția alimentară, sănătatea umană și rezistența societății. Ea nu este lipsită de probleme și poate fi cu siguranță îmbunătățită. Jucând cu actorii din teritoriu, jocul constă în găsirea tuturor cărților-argument care răspund la fiecare carte de neîncredere. Astfel, să le discutăm, să deschidem dezbaterea, să vizăm principalele controverse, să dezamorsăm unele neînțelegeri sau temeri iraționale și, cel mai important, să evidențiem unele probleme concrete care trebuie încă rezolvate.

ORAȘE ÎN TRANZIȚIE ALIMENTARĂ

Dar ce fac toate aceste orașe în tranziție alimentară și cum putem sprijini mișcarea lor la nivel național și european? În timpul celei de-a doua părți a Forumului alimentar de la Mouans-Sartoux, participanților li s-au pus aceste întrebări în standurile din piață, unde a fost amenajată o piață în aer liber pentru a promova schimbul și a oferi hrană pentru reflecție.

În aceste standuri, participanții au fost invitați să descopere călătoria din orașele în tranziție, în special din orașele partenere BioCanteens #1 și #2: Gavà (ES), LAG Pays des Condruses (BE), Liège (BE), Rosignano Marittimo (IT), Torres Vedras (PT), Trikala (EL), Troyan (BG), Vaslui (RO) și Wroclaw (PL). Acești parteneri au adaptat și transferat bunele practici Mouans-Sartoux în moduri diferite.

Pe parcursul acestui proces, orașele au adunat, de asemenea, propriile micro-bune practici locale în ceea ce privește gătitul și educația alimentară în cantine. În cadrul standurilor, vizitatorii interesați au putut, de asemenea, să consulte setul de instrumente BioCanteens, care este compus dintr-un exercițiu de proiecție privind suveranitatea alimentară a fiecărui oraș și viitorul terenurilor sale de producție alimentară până în 2040, pe lângă un joc de simulare pentru crearea unei platforme alimentare municipale, un poster care prezintă un plan de guvernanță alimentară pe mai multe niveluri și jocul de cărți Bio Sceptics.

La un stand, participanții au fost invitați să se gândească la acțiunile care ar trebui întreprinse pentru a amplifica această mișcare a orașelor care se angajează să ia măsuri în domeniul alimentar. Dintre sugestiile care au fost colectate, au apărut tendințe inovatoare. Printre exemple se numără recunoașterea pentru orașe a unei competențe în domeniul alimentar, a unui rol de producători activi ai sistemului alimentar și nu doar de organizatori, utilizarea drepturilor de preempțiune ca mijloc de recurs pentru municipalități în vederea achiziționării de terenuri agricole și consolidarea statutului de agent public al agricultorilor.  Vedeți mai jos un instantaneu al ideilor:

CE ACȚIUNI AR TREBUI ÎNTREPRINSE PENTRU A AMPLIFICA ACEASTĂ MIȘCARE A ORAȘELOR CARE SE ANGAJEAZĂ SĂ IA MĂSURI ÎN DOMENIUL ALIMENTAR?

La nivel european, sugestiile colectate merg în aceeași direcție: este fundamental să se creeze o legătură directă între nivelul european și orașele care sunt capabile să reconstruiască un mediu agricol local de calitate. Mai ales în ceea ce privește finanțarea directă a producției agricole publice, ca de exemplu potențiala creare de proiecte de "lider urban" sau de "lider urban interrural".

CUM POATE EUROPA SĂ SPRIJINE TERITORIUL ÎN TRANZIȚIA SA ALIMENTARĂ?

EXCEPȚII ALIMENTARE?

Ultima parte a Forumului a reflectat asupra unei întrebări cheie: cum rămâne cu excepțiile alimentare? "Nu putem cumpăra alimente pentru cantinele comunitare așa cum cum cumpărăm pixuri", spune Gilles Pérole. "Libera circulație a mărfurilor garantată de Codul pieței europene este contrară reteritorializării alimentelor și sprijinirii tranziției agricole locale. Avem nevoie de o excepție de la acest Cod european pentru piețele alimentare".

Această ipoteză a fost deja ridicată la începutul anului 2021, în special cu ocazia evenimentului final al rețelei BioCanteens #1 - "COP26 este deja astăzi, alăturați-vă mișcării orașelor europene angajate în favoarea democrației și a suveranității alimentare". De atunci și până în prezent, această dezbatere este încă supusă controverselor. Printre diferitele voci care au fost auzite în timpul forumului, Fabrice Riem, avocat și coordonator al Centrului Lascaux pentru tranziții, a prezentat o perspectivă interesantă asupra modului în care se pot operaționaliza excepțiile, fără a încălca regulile.

În timp ce Davide Arcadipane, de la orașul Liège, a descris procesul de împărțire a licitațiilor publice în loturi multiple - pentru a facilita accesul cantinelor școlare la aprovizionarea cu produse provenind de la micii producători locali - Fabrice Riem a subliniat modul în care acest proces, care este acum un lucru obișnuit, reprezintă o modalitate de a se supune Codului achizițiilor publice fără a-l submina. Acestea fiind spuse, împărțirea licitațiilor în 300-400 de loturi, așa cum practică orașul Dijon (FR), necesită resurse umane pe care orașele mici nu le au la dispoziție și, prin urmare, trebuie făcută o primă distincție în ceea ce privește dimensiunea diferitelor orașe.

Tot în opinia lui Fabrice Riem, "relocalizarea alimentelor nu trebuie să devină localism, clientelism sau favoritism. Codul european al pieței oferă o protecție la care este poate periculos să se facă o excepție". Dacă orașele doresc să "își exprime puterea de cumpărare pentru a realiza un sistem alimentar local, pentru a folosi propriile cuvinte ale cercetătorului Kevin Morgan de la Universitatea Cardiff, ar fi posibil să facă acest lucru folosind legile rurale actuale și preluând competențele existente de la municipalități. Cel puțin în Franța, aceasta este modalitatea de a asigura o ancorare teritorială, de a concepe o licitație pentru aprovizionarea cu produse alimentare care să presupună o contribuție la construirea sistemului alimentar local și care, în cele din urmă, să fie în concordanță cu un Plan alimentar teritorial.

Solicitantul ar trebui apoi să răspundă în oferta sa la întrebări de genul: atunci când furnizați această cantină, cum contribuiți la construirea ecosistemului alimentar local? Acesta este încă un scenariu potențial, care ar trebui să merite în continuare lucrări suplimentare și care respectă în continuare Codul achizițiilor publice. Termenii juridici de la Riem au tradus natura sistemică a alimentației și au fost un ecou al poziției adoptate de alți vorbitori în timpul forumului.

De exemplu, Léa Sturton, de la MEAD, a explicat modul în care Mouans-Sartoux le cere furnizorilor săi să descrie rutele logistice și sistemul de transport într-o anexă la oferta lor. Benoît Bitteau, membru al Parlamentului European, a explicat că, atunci când se plătesc subvenții pentru micile ferme agroecologice, acestea nu discreditează valoarea producției lor alimentare, ci, dimpotrivă, constituie mai degrabă remunerația pentru munca lor secundară de îngrijire a zonelor naturale și de conservare a biodiversității.

Toate aceste idei au reprezentat, într-un mod practic și operațional, principiile enunțate de Carlo Petrini, fondatorul mișcării Slow Food: consumul de alimente este mult mai mult decât o simplă masă, este un act agricol. De asemenea, a produce și a cumpăra alimente nu înseamnă pur și simplu a aproviziona cantinele din oraș, ci înseamnă a construi un sistem alimentar teritorial local coerent.

Sunteți interesați de subiectul alimentației? Consultați URBACT Knowledge Hub.

Doriți să vă alăturați unei rețele de planificare a acțiunilor URBACT pe această temă? Împărtășește ideea ta de proiect în Instrumentul de căutare a partenerilor!