Există locuri care trec neobservate. Nu apar în broșurile turistice, rareori sunt incluse în randările arhitecților și aproape niciodată nu devin subiect de dezbatere politică. Pot fi un petic de iarbă între două clădiri, o bancă la umbra unor copaci, o curte traversată în grabă în drum spre stația de autobuz sau un spațiu urban rezidual care pare să-și fi pierdut rostul. Și totuși, tocmai în astfel de locuri se măsoară calitatea unui oraș, centimetru cu centimetru.
Diferența dintre un spațiu și un loc nu depinde doar de proiectul care l-a creat. Ea depinde de oamenii care îl locuiesc, de relațiile care se dezvoltă în cadrul său și de capacitatea unei comunități de a-l recunoaște ca parte a propriei povești cotidiene. În ultimele decenii, am învățat să descriem transformarea urbană (sau am fost învățați că așa trebuie descrisă) prin prisma marilor proiecte, a investițiilor, a infrastructurii și a planurilor directoare. Toate acestea sunt, cu siguranță, elemente importante. Cu toate acestea, tot mai multe orașe europene au descoperit – și continuă să descopere – o altă dimensiune a schimbării urbane: poate mai puțin vizibilă, dar la fel de decisivă. Este vorba despre schimbarea care izvorăște din inițiativa oamenilor, din colaborarea dintre cetățeni și administrațiile publice, precum și din capacitatea de a mobiliza energiile deja existente în cadrul comunităților.
Într-o epocă marcată de o individualizare tot mai accentuată, de oportunități reduse de interacțiune socială și de o neîncredere generalizată în instituții, spațiul public capătă o semnificație care depășește cu mult dimensiunea sa fizică. Spațiul public devine unul dintre puținele locuri rămase unde se pot încă lega relații, se poate genera încredere și se poate exercita cetățenia activă în moduri concrete. Din această intuiție s-a născut „We Create Space”: o inițiativă de bună practică dezvoltată de orașul Ostrava, aflată acum în centrul unei rețele de transfer URBACT care reunește orașe din întreaga Europă. Întrebarea care a stat la baza acestei experiențe este pe cât de simplă, pe atât de radicală: ce s-ar întâmpla dacă cetățenii nu ar mai fi priviți doar ca simpli beneficiari ai politicilor urbane, ci ar deveni protagoniști ai transformării spațiului public?
Când o mică zonă verde devine mult mai mult decât o grădină comunitară (iar cetățenii devin promotori ai schimbării urbane)
Povestea „We Create Space” a început în 2017, când orașul Ostrava a lansat „Tvoříme prostor” – un program care oferea resurse financiare, sprijin tehnic și asistență administrativă pentru a permite cetățenilor, asociațiilor și grupurilor informale să dezvolte proiecte în spațiile publice din oraș. Ideea din spatele programului era simplă: în loc să se întrebe ce intervenții ar trebui concepute pentru cetățeni, municipalitatea a început să analizeze ce condiții ar trebui create astfel încât cetățenii înșiși să poată propune și dezvolta soluții pentru locurile pe care le folosesc zilnic.
În anii care au urmat, au fost susținute zeci de proiecte: grădini comunitare, inițiative culturale, activări temporare ale unor spații subutilizate, intervenții de urbanism tactic, evenimente comunitare și transformări urbane la scară mică, menite să îmbunătățească calitatea vieții în cartiere. La prima vedere, acestea pot părea intervenții modeste. Totuși, o analiză mai atentă dezvăluie ceva mult mai semnificativ.
O bancă nu este doar o piesă de mobilier urban; ea poate deveni o invitație la interacțiune. O grădină comună nu este doar un spațiu verde; ea poate deveni o oportunitate de a construi relații între vecini care, până cu o zi înainte, erau complet străini. Un proiect temporar poate deschide noi posibilități de utilizare a spațiului public și poate schimba modul în care o comunitate percepe un loc, pregătind terenul pentru transformări mai durabile și pe termen lung. Adevărata valoare a programului nu rezidă doar în schimbările fizice pe care le generează, ci mai ales în capacitatea sa de a crea încredere, colaborare și un sentiment de apartenență.
În timp, Ostrava și-a rafinat progresiv abordarea, construind un sistem integrat format din apeluri deschise, micro-granturi, facilitare administrativă, activarea spațiului public, implicarea comunității, activități de comunicare și monitorizarea continuă a rezultatelor. Tocmai prin această combinație de instrumente, programul a evoluat până la a deveni o „Bună Practică” recunoscută de URBACT.
Ceea ce face ca „We Create Space” să fie relevant pentru alte orașe europene este metoda care stă la baza sa: o metodă ce privește spațiul public drept un bun comun, care trebuie activat prin colaborarea dintre instituții și comunități. Într-o perioadă marcată de o izolare socială tot mai accentuată, de scăderea încrederii în instituții și de nevoia de a construi orașe mai reziliente, incluzive și sustenabile, această abordare capătă o semnificație ce depășește cu mult dimensiunea fizică a spațiului urban.
Șase orașe, un laborator european de învățare
Atunci când URBACT a desemnat „We Create Space” drept o „Bună Practică”, a început un nou capitol în povestea acestui proiect. Astăzi, rețeaua reunește șase orașe partenere (Granollers, Rouen Normandie Métropole, Pescara, Sectorul 6 din București, Koszalin și Niš), toate confruntându-se cu o provocare comună: înțelegerea modului în care cetățenii și comunitățile pot deveni protagoniști ai transformării urbane.
Diferențele dintre parteneri sunt semnificative. Granollers (Spania) aduce o vastă experiență în domeniul guvernanței participative. Rouen Normandie Métropole (Franța) activează de mult timp la intersecția dintre regenerarea urbană, spațiul public și implicarea comunității. Pescara (Italia) contribuie cu practici dezvoltate în cartiere vulnerabile și prin activități dedicate grupurilor defavorizate. Sectorul 6 din București (România) abordează provocările specifice marilor aglomerări urbane. Koszalin (Polonia) oferă o expertiză consolidată în gestionarea programelor de finanțare și a inițiativelor de dezvoltare locală. Niš (Serbia) experimentează abordări inovatoare care îmbină comunicarea, instrumentele digitale și conceptul de „placemaking” (crearea și amenajarea spațiilor publice împreună cu comunitatea).
Această diversitate reprezintă unul dintre principalele puncte forte ale rețelei. Transferul unei „Bune Practici” nu înseamnă copierea acesteia. Fiecare oraș are propria istorie, propriile capacități administrative, niveluri diferite de participare civică și priorități politice distincte. Ceea ce funcționează la Ostrava nu poate fi pur și simplu replicat în altă parte; trebuie mai întâi înțeles, apoi reinterpretat și adaptat.
În primele luni de activitate a rețelei, partenerii s-au concentrat pe aprofundarea înțelegerii „Bunei Practici” și pe explorarea potențialului de transfer al acesteia în cadrul diverselor lor contexte locale. Prin intermediul a două reuniuni transnaționale la Ostrava și Koszalin, al vizitelor efectuate de expertul principal în orașele partenere și al unei serii de activități de învățare reciprocă, participanții au avut ocazia să observe practica în acțiune, să se întâlnească cu inițiatorii proiectului, cu personalul municipal și cu părțile interesate locale, precum și să discute despre factorii care au contribuit la succesul programului de-a lungul timpului.
Acest proces de învățare colectivă a condus la elaborarea studiului privind transferabilitatea – un document comun care analizează evoluția „bunelor practici”, identifică elementele-cheie și dimensiunile operaționale ale acestora, inventariază resursele și obstacolele specifice fiecărui oraș partener și definește cadrul metodologic ce va ghida procesul de transfer în anii următori. În paralel, în toate orașele partenere au fost constituite grupuri locale URBACT (ULG), reunind departamente municipale, organizații ale societății civile, cetățeni și părți interesate relevante pentru a discuta despre nevoile și oportunitățile locale, precum și despre posibilele adaptări ale practicii respective. În ansamblu, aceste activități au contribuit la crearea unei baze de cunoștințe comune, menite să susțină etapele ulterioare de experimentare, adaptare și transfer.
Un rol central va reveni acțiunilor de testare – experimente la scară redusă pe care fiecare oraș le va implementa în propriul context local. Aceste teste vor permite partenerilor să verifice modul în care anumite elemente ale practicii funcționează în realitate, să colecteze date concrete, să identifice obstacolele și să pună bazele viitoarelor planuri de transfer.
Din această perspectivă, rețeaua însăși funcționează ca un laborator urban european: un spațiu în care orașele pot experimenta, învăța și evolua împreună. Poate că aceasta este cea mai importantă lecție desprinsă din experiența „We Create Space”: orașele se schimbă atunci când reușesc să elibereze energiile care există deja în interiorul lor; atunci când transformă cetățenii, asociațiile și comunitățile din simpli spectatori în protagoniști; și atunci când înțeleg că valoarea spațiului public nu depinde doar de ceea ce conține acesta, ci și de relațiile pe care le face posibile.
Căci a crea spațiu nu înseamnă doar a transforma un loc. Înseamnă a crea condițiile necesare pentru ca oamenii să se întâlnească, să colaboreze și să trăiască împreună prezentul orașului lor.
